Din minte

White Christmas, oh, white Christmas [part 2]

…continuare

zapadaTanara iese plangand pe la gura de metrou de la Romana, caci acolo coborase. Incepe sa mearga pe bulevard, uitandu-se in gol, cuprinsa de deznadejde, scotzand un fum gros de la tigara fumata febril. Se uita la vitrinele frumos aranjate, printre altele cu niste bannere pe care scria “Reducere 50%”… si se mai uita la ceva: toti oamenii care brusc se hotarasera sa mearga in directia opusa ei, si care brusc se hotarasera sa mearga numai in grupuri de cate 2, cupluri de hetero-, homo-, metro-, whatever… cupluri. Deprimant. Foarte deprimant.

NU, povestea nu se termina cum v-ati astepta, ca ea isi taie venele in parcul din fatza magazinului Unirea, nici ca va da din senin, ca in filme, de tipul dragutz din metrou, nici ca mai rau, va da o masina peste ea pentru ca nu era atenta pe unde merge… Nimic din toate astea, pentru ca nimic din toate astea nu ar reprezenta un eveniment cu o probabilitate crescuta de realizare.

Ajunsa pe la TNB, atentia subreda ii este atrasa totusi de catre un cuplu particular. Nota 10 celor care au fost atenti pana acum… era exact “idiotul” cu “curva blonda de la para-psihologie”. Si ei se plimbau ca porumbeii prin frig. Trece pe langa ei, el o observa. Sprancenele lui iau o forma de V intors, iritat de aparitia din fatza lui. Blonda (pe tocuri cui evident) il intreaba, patrunsa de schimbarea lui brusca de atitudine: “Ce e, iubitule?” (se vede treaba ca nu stia pana la urma “sa-l citeasca” atat de bine).

Intre timp, tanara cazuta de ceva timp in deznadejde si disperare, trecea acum usor intr-o stare profunda de nervozitate, era cuprinsa de o agresivitate iesita din comun: “Fir-ar mama ma-tii de curvar sa umblii cu fufa aia cu un singur neuron!! Acu’ ori niciodata ma infig in amandoi, le scot ochii nenorocitilor!!” Face un pas hotarat in directia lor, cand… un alt eveniment ii canceleaza actiunea. Fetitza cu brichete, saturata sa nu iasa in profit din afacerea cu cersitul, trece ca fulgerul pe langa blonda psiholoaga, ii suteste geanta (de firma, evident) si fuge cat o tin picioarele. O secunda… atat a durat totul, in acest interval “idiotul” si “deprimata” au schimbat niste priviri mai blande, pentru ca mai apoi el sa fuga dupa hoatza, incercand sa recupereze geanta celei care acum urla ca la usa cortului, pardon a “facultatii”. Fetitza n-a fost de gasit. Zambetul sarcastic s-a reinstalat pe fatza tinerei, care si-a urmat linistita plimbarea prin frig…

THE END

PS: Morala, pentru cei care n-au citit in prima parte ca, ideea pentru aceasta scurta povestire a venit citind blogul Danei Rogoz care era de parerea: “Totul este roz, si roz este tot…”, este ca nimic nu este roz, totul este defapt de un gri toxic si ca poate, lucrurile frumoase care ti se intampla numai tie (pentru ca tu esti mai norocos in momentul actual) ar trebui poate sa le tii pentru tine… ’cause, cum circula pe net: “Half of your perfomances are half chance!”

Tags

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close