Pur si simplu, nu!

Ieri seara. Opresc calculatorul. Obosit si plictisit ca in orice zi de luni, oftez adanc si-mi tarasc pasii spre bucararie. Ma uit la ceas. Aproape si jumate. Unspe. Iau din dulap cana mare si rosie cu Nescafe. Imi incalzesc un ceai. Nu beau cafea seara decat in cazuri extreme. Privesc pe geam copacii. Un porumbel ma priveste si el neclintit de pe marginea balconului vecinului. Infundat se aude Faithless. Tresar atunci cand imi da in foc ibricul. Sting aragazul si imi prepar cu grija ceaiul. Ma asez la masa si-mi atintesc privirea spre gresia imaculata. Miss you less, see you more. Trebuia sa-mi fi dat seama din prima. Eram destul de obosit pentru a mai recunoaste piesa asa de repede. Termin ceaiul si-mi spal cana. O asez cu grija de unde am luat-o.

Cu aceeasi pasi tarati imi continui drumul spre camera mea. Observ ca lasasem lumina aprinsa la bucatarie. Ma intorc s-o sting. Intr-un final ajung la caloriferul din camera. Dau sa pun mana. Frigea. Ma uit din nou pe geam la copaci, parca si ei dandu-si seama ca e luni. Luna nu se vedea. Era ascunsa printre norii vineti si bosumflati. Tot ce imi doream era sa ma bag in pat si sa ma culc. Nu vroiam nimic altceva. Pur si simplu, nu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *