Din minte

Ce miracol, ce minune! (episodul 1)

Sambata. Ca tot omul gospodar care se respecta, ma trezesc de dimineata si ma duc la piata sa fac cumparaturile de rigoare. Pentru cei care nu stiu, stau in zona Obor si pot sa ma mandresc ca piata e la doi pasi de unde stau. Trecem peste.

Ajung in parcarea din spatele blocurilor, trec prin parculetul in care ma jucam cand eram mic si ajung la punctul de colectare (ziare, reviste, hartoage) situat in fata intrarii. Atent ca nu cumva sa ma impiedic de imensa bordura care delimiteaza trotuarul, ridic ochii din pamant si observ un barbat de vreo 35 de ani, cu canadiana neagra si cu fes negru in cap, neras de cateva zile, care impartea foarte mandru niste fluturasi. Nu sunt amator sa colectionez toate prostiile atunci cand mi sunt oferite pe strada, asa ca dau sa trec mai departe. Interesant era faptul ca toti cei care primeau acei fluturasi incepeau sa rada nejustificat. Acest lucru mi-a captat atentia si implicit mi-a starnit curiozitatea.

Totusi ca sa nu par cersetor, ma fac ca trec prin fata barbatului fara a da impresia ca ma intereseaza ceva. Era oricum inevitabil sa ma rateze, dat fiind faptul ca era asezat exact in mijlocul trotuarului. Primesc o hartie A4 impaturita in doua, nemototolita. O desfac si observ o poezie, frumos centrata in mijlocul paginii, scrisa cu font de marimea 16 si cu efect de ingrosat. O sa va reproduc in totalitate textul, exact asa cum apare in pagina respectiva.

Sincer, nici rimele seci, nici masura inegala a versurilor, nici umorul de doi bani nu mi-au animat dimineata, cat gestul facut de acel barbat neras care mai mult ca sigur statea in frig de placere sa vada gesturile de pe fetele fiecarui trecator. Probabil o fi mai bine decat sa vinzi castraveti.

In ciuda acestui incident, mersul la piata a decurs normal, fara peripetii ulterioare.

Tags

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close